Foşnetul frunzelor

Adorm aiurea la răscruce

Copacii seceraţi de gânduri

Privesc ei nemurirea dulce

Iar frunzele foşnesc în rânduri.

Iubirea e o floare ce răsare

Al ei lin foşnet încă mă trezeşte

Aş da orice să mai privesc o floare

Şi chipul celei ce aievea netezeşte

Acele numeroase dintre trepte

El pomul ce pădurea îl aşteaptă

Să mai adorm, apoi să mă îmbete

Foşnetul frunzelor ce mă iubesc în şoaptă.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->