Adorm aiurea la răscruce
Copacii seceraţi de gânduri
Privesc ei nemurirea dulce
Iar frunzele foşnesc în rânduri.
Iubirea e o floare ce răsare
Al ei lin foşnet încă mă trezeşte
Aş da orice să mai privesc o floare
Şi chipul celei ce aievea netezeşte
Acele numeroase dintre trepte
El pomul ce pădurea îl aşteaptă
Să mai adorm, apoi să mă îmbete
Foşnetul frunzelor ce mă iubesc în şoaptă.
Comentarii