Are câte ceva din moartea căprioarei,
după câteva zile de foame
odată cu mustrarea de conştiinţă
cu ochii mângâie carnea şi mănâncă.
Instincul devenit animalic obligă
mai mult decât lacrimile,
sarea lumii se topeşte
pe ţeava puştii.
Respiră verdele pădurii focuri de armă,
speriate păsările
se ascund în frunzişuri.
-->
Comentarii