Plimbă foamea pe jos în buzunarul sărac,
cu golul din stomac urcat în gură
striveşte răbdarea,
are privirea suliţă
gata să înhaţe vânatul.
Urăşte toată suflarea care-i traversează gândurile,
jupuind viaţa
înjură destinul fără niciun Dumnezeu,
cu mâinile caută o sămânţă de noroc
care să-l scape de moarte.
Nu-şi mai găseşte loc de odihnă,
se furişază-n trupul unui animal de pradă,
atacă orice întâlneşte,
nu-şi mai aminteşte nimic
îl pândeşte de aproape foamea.

Comentarii
Frumoase versuri!