Am tot mai puţine motive să invoc
pentru nopţile pierdute pe tărâmul ceţii,
tu nu erai în gândurile mele să opreşti
chemările strigate la intrarea-n balans
şi ecoul lor nu rupea târziul în bucăţi.
Acum tot mai multe îndoieli îmi dau ocol
nici umbre nu mai am prin preajmă,
focul verii arde calcarul şi stinge varul,
privesc pereţii unui gând cu nostalgie
şi las bucuria să intre în lăuntrul arid,
rădăcina viselor se uscă şi se îndepărtează.
Deschid fereastra, stau de veghe şi aştept
făpturi închipuite ca nişte fantome prin copaci
care-mi toarnă vin în somn să dorm
până-n dimineaţa plină de nedumeriri:
dacă genunchii tăi calzi mai sunt aproape
ori mă stăpâneşte o dorinţă demult
şi n-am simţit-o cu mâna pe inimă
şi cu sărutul pe geamul aburit al gurii
din care-mi ies cuvintele-n poeme
ca nişte prinţese avide după iubire.
Mă întreb iubito, de ce stai atât de singură
şi nu-ţi faci loc să te aşezi între cărţi
în miezul cuvintelor în care locuieşti?
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23

Comentarii