Nimic nu-i trecãtor ca viaţa,
din cât aflat-am, cã stã scris,
dar, existã ceva în România...
pe care nicio tragedie istoricã
nu o poate suprima, şi nu poate fi distrus,
fiindcã, acest « ceva » coboarã peste noi
din Frumosul Paradis.
Existã o forţã a creaţiei;
din Izvorul Lumnii necreatã!
Strãbãtând zenitul, coboarã
de la reporterul Mihai Eminescu
pãrintele jurnalismului românesc...
Soarele poeziei, ce trimite peste noi
o razã de iubire curatã
ca un strop de luminã atenuantã.
Reporterul, stropul acesta cald,
ce creşte mereu,
danseazã cu literele,
dând sens cuvãntului şi vieţii
de care se bucura atât oamenii,
cãt şi Dumnezeu.
Nu existã artã mai frumoasã şi mai adevãratã
în afarã de aceea de a-i indruma
pe oameni prin cuvânt, a-i însufleţi,
a-i bucura, a-i cãlãuzii,
spre o viaţã pe care nu au cunoscut-o
şi nu au vãzut-o...
viaţa trãitã în veşnicii !
Cum Fiul Iisus accede
în actul creator al lui Dumnezeu
astfel, reporterul, prin actul creaţiei,
din sfera fãrã margini
a cercului infinit din noi,
prin credinţa în puterea şi mãreţia Cuvântului,
declanşeazã un launtric rãzboi...
o energie creativã de neimaginat
ce dã naştere unei forţe noi !
Domnul Iisus Hristos a rostit cuvintele:
„îndrãzniţi, Eu am biruit lumea!”.
în aceastã idee, se pare cã cerul
nu este de partea celor indiferenţi, fricoşi,
ci dã un avânt incredibil celor îndrãzneţi
celor ce cunosc iubirea
şi nu se tem când o sã vadã cerul roş...
Astãzi, forţa creatoare
este recunoscutã în reporter,
dintre miile de oameni,
cel nãscut al vãzduhului
el este « Alesul »
cel care s-a predat creaţiei,
cãruia Providenţa i-a hãrãzit
„peniţa de aur”,
pentru a sãvârşi cel mai tainic
şi mistic ritual al creaţiei - scrisul.
Reporterul este cel care cuprinde
lumea din priviri, şi-o „alintã” la pieptul lui...
Este cel care simte Infinitul Universului,
care vede frumuseţea şi slava dumnezeirii,
care simte naşterea operei
care aduce sufletul la limanul fericirii.
El, reporterul, care se prinde
în hora cu norii care-l însoţesc,
stã la masa rotundã a poeţilor,
creazã poezia...
dar, el nu ştie cã soarbe din pocarul nemuririi,
nu ştie, cã soarta i-l intinde,
sã simtã şi sã trãiascã clipele veşniciei !
El, nici nu-şi cunoaşte mãreţia !
El nu înţelege, cã nu moare niciodatã !
sãrac, umil şi singur,
el aprinde duhuri, înflãcãreazã inimi
îmbãtându-le în miruri...
El naşte zâmbetul pe buze,
tuturor, totodatã.
în frumoasa Primãvara,
cea mult aşteptatã.
reporterul simbolizeazã Chemarea Cerului,
vocaţia perfecţiunii,
demersuri iniţiatice din Harul Dumnezeirii.
şi nu în ultimul rând,
poate reda libertatea iubirii
din aroma binelui pârguit în soare
aşa cum primãvara, pot rodii
pomii impodobiţi în floare,
pe tot cuprinsul omenirii.
In mãsura în care omul este liber,
din infinita lui dragoste, poate creea.
mirificul Darului Divin
sau dacã uitã de suflet,
poate inchide Cerul...
Poate trage cortina
explorând numai ştiinţa lumii;
religia deformând,
iar cele îmbãiate-n miruri,
pot rãmâne irosite-n vânt.
...................................................
Scrisul, darul celor indrãzneţi,
merge mai departe!
Puterea misticã a scrierii,
în mare parte,
nu se poate exprima prin sentimente,
pentru cã, atunci când simţi
şi trãieşti magia literelor,
nicio glorie a pãmântului,
nici cel mai bun prieten,
nici cea mai mare iubire,
nimic din toate aceste lucruri
nu mai prezintã importanţã pentru tine,
în acele momente,
cãci traieşti clipele veşniciei.
ştefan popa $ elisabeta brãnoiu.
-->
Comentarii