Nedumerirea clipei făţarnic râde.
tu eşti acolo, tu eşti oriunde,
curgi în mine printr-o fantă de gând.
Uneori te culeg într-un zâmbet
răscolind depărtările.
În umbra ta eu te-am iubit mereu,
te-am aşteptată în colţul meu de viaţă,
sub masca zâmbetului clovn,
până când m-am surpat în mine
cu picăturile cadenţate ale lipsei tale.
Trăiam cu disperarea sortită de a nu te şti
durere apusurilor pe tâmplele albite,
Ai venit, când nu mai aşteptam,
ţipat de cocor pe cerul rănit,
să-mi vindeci aripa frântă.
Doi dansatori ai depărtării pereche suntem,
într-o fericire dureroasă,
păşim în acelaşi vis amândoi
forever green.
-->
Comentarii
Multumesc!
Cu pretuire,
Frumoase versuri!