Se apropie Crăciunul.
Iarna nu ne mai cunoaşte.
Pe dealuri abia de sunt câteva petice de zăpadă. Şi plouă şi e vânt, nu prea tare, însă destul ca să-ţi arunce stropii în faţă.
Tăpşanul de lângă piaţă s-a umplut de apă. Rece, tare rece.
Doi băieţei de 5-6 ani se opintesc din greu să împingă o scândură pe baltă şi reuşesc. Au pe ei un fâş, un fes şi cismuliţe de cauciuc. Nu par a suferi de frig, dar mai degrabă că nu le pasă. De unde de neunde, au în mâini câte un băţ de schi în care se sprijină, încercând să urce pe scândură, care, de fiecare dată se răstoarnă şi-i lasă cu picioarele în apa de câţiva centimetri. Nu le trece de cisme, dar tot sunt stropiţi până în cozorocul fesurilor.
Culmea, nimeni din piaţa plină de oameni nu pare să-i bage în seamă, chiar dacă sunt sub ochii lor. Toţi au treburi importante de rezolvat şi timpul îi presează.
Copiii o iau de la capăt cu încăpăţânare şi sfârşesc de fiecare dată la fel.
De la o tarabă din marginea pieţei se desprinde un bătrân cu chipul aproape ascuns de o căciulă şi un cojoc de oaie. Se apropie de cei doi puşti şi-i ademeneşte cu nişte acadele până reuşeşte să-i scoată din apă. Încearcă să-i iscodească ce şi cum au ajuns acolo. Puştii, ocupaţi cu ronţăitul, întind mâna către piaţă, acolo sunt răspunsurile.
-->
Comentarii
Sărbători fericite!