Când pe călcâiul toamnei ponosite,
Frunza-și donează ultima suflare,
Livada noastră-i plină de ispite.
Sub mărul trist dorm vreo trei exemplare
De fructe zgribulite și ridate,
Cele din pom așteapt-o... tabulare.
Un vânt rebel, cu șoapte degradate,
Face prezența printre fructe și pomi,
Lovind cam dur frunzele-ntimidate.
Trei stropi dansează, precum niște bonomi,
Un vals în dimineața zgribulită,
Pășind, pe iarba umezită, molcomi.
În scena matinală, terfelită,
Un pițigoi repetă melodia
Toamnei mature, prea des dăscălită.
Mă prinde și pe mine maladia,
Dar nu cedez ca frunza ruginie,
Ci-mi integrez trupul în rapsodia
Toamnei care aleargă pe câmpie.
-->
Comentarii
Frumoase versuri, frumoase imagini! Am poposit cu drag!