În gara obosită de tăcere
Peronul dormitează lângă banca
Tristă. Trenul are întârziere,
Un călător nu vrea să-și țină fleanca,
Aruncă epitete spre impegat
Până privirea-i cade pe puștanca
Ce-și flutură cuvântul nerumegat
Și dezmorțește liniștea din gară –
O clipă și turistu-i... îmbârligat.
La umbră, o bătrână ca o fiară
Hrănește ura cu injurii crude,
Dă ton la gălăgie și chiar zbiară.
În sala de-așteptare-s paparude,
La casa de bilete este coadă,
Peronul fumegă sub cinci zălude.
Un pas și încă-un pas ca o iscoadă,
Îmi însăilez prezentu-n plictiseală.
Întârzierea asta-i o corvoadă!
Un gând îmi pică, ca și o acreală,
Și-n astă situație feroviară
Ideea mea strănută, fiindcă-i... cheală.
Altă întârziere... Ce povară!
-->
Comentarii
Frumoase versuri! ♥️