Afurisitele frici învolburate
de necunoscutele ecuaţiilor
inventate de-o matematică proprie
de inconştientul cuminte de obicei
mai dau câteodată bruci conştientului nostru
îndemnându-ne să ne certăm cu ele
trăgându-ne de păr de braţe de picioare
pentru a dormi pe perna visurilor
cu ochii deschişi şi cu inima mică.
Sugând mai abitir ca un vampir
scot prima dată capul
jucându-se de-a v-aţi ascunselea
cu zilele şi cu nopţile noastre
apoi cu timpul ne-mbrăţişează
ne-alintă cu lungile tentacule
din toate părţile
făcându-ne după bunul lor plac
operaţii pe creier şi pe cord.
Ne sunt proprii spiriduşi
care joacă hora înainte cu veselie
prin şi pe lângă noi cu spaimele
ce ne etichetează sufletul
ne chinuim să le dezlipim
când în sfârşit reuşim
nu observăm că urma lipiciului
rămâne undeva pe marginea memoriei
pândind să se mai deschidă o dată
uşile încuiate ale sufletului şi-a minţii
deşi le punem şi reza
asigurându-ne că am scăpat de ei.
Din duelul conştientului cu memoria
străluceşte tăişul săbiilor Curajului şi-al Fricii
cei doi nemuritori veşnici ai umanităţii
luptându-se pentru supravieţuire
se rănesc întruna fără să reuşească
să-şi reteze capul pentru a rămâne
doar unul dintre ei învingătorul
predându-ne ştafeta de fiecare dată
să facem cu ele ce vrem.
Mihaela Moşneanu
Comentarii
Mulţumesc frumos, doamna Aurelia!