Am ales să zâmbesc şi când mă doare,
Ce mult am călătorit în viaţa curgătoare,
Într-o carte mă întorc peste aceleaşi pagini,
Citesc, recitesc, privesc aceleaşi imagini,
O frunză veştedă printre pagini îngălbenite,
Gânduri şi multe vorbe între pagini uitate.
Tu ştii de frunza uitată acolo, oare de când,
Ai lăcrimat, ai rupt-o din grădina, cu ce gând,
Doarme printre slove frumoase într-o carte,
Acum o privesc cu drag şi bucurie împarte.
După o plimbare pe cărări într-o verde pădure,
Găndurile , visele toate încep ceva să murmure.
Poate frunza a îngălbenit, dar ştiu nu a murit,
Vântul adie, îmi atinge fruntea acum la asfinţit,
Insistă ,vrea să-mi spună mie câteva vorbe ,
Nu m-ai suspina, din nectarul iubirii soarbe.
Eu sunt aici între două foi puţin îngălbenite,
Surorile mele în grădină sunt toate adormite.
Gânduri, furtună de frunze…frunze…frunze,
Am pus într-un borcan visele ca să viseze,
Cu ochii larg deschişi privesc cu mare mirare,
Între pagini se aşează o altă frunză la soare,
Acum aştept un amurg cu adieri de cuvinte,
Sufletul tău drag a înfrunzit în mine fierbinte.
-->
Comentarii