Pe malul apei, toamna e stăpână,
Iar ceața, un paznic bun și devotat,
Își plimbă pașii fără nicio frână.
Frunza ruginie m-a avertizat
Că puntea-i umezită și-i răcoare,
De aceea merg încet și sacadat.
Altă frunză… Ce-ar vrea să-mi spună oare?
Privesc spre copacul trist și dezgolit
Și-mi imaginez o primă ninsoare.
O creangă ramolită m-a ciufulit
În drumu-i ireversibil spre apă.
Nu-i zic nimic. Ea se-apucă de vâslit,
Prin râul rece un drum drept își sapă.
Îmbrățișez, în gând, suflul naturii
Ce-i pregătită de-o altă etapă,
Apoi pe traiectoria lecturii
Schițez ideea în cuvânt și-n faptă.
Frigu-i pribeag pe aleea torturii
Și toamna asta e atât de aptă!
-->
Comentarii
Veselia toamnei e-n sufletul meu, deoarece într-o toamnă am văzut prima dată lumina zilei. Vă mulțumesc pentru apreciere, doamnă Anișoara.
Mi-e drag popasul tău, dragă Aurelia. Mulțumesc.
Accente adolescentine, vesele.