Unde sufletul cunoaşte înălţare
prin versurile unui poem,
am simţit cuvintele înţelese şi fericite
cum pătrund liber în inimă,
urcă-n memorie gândul cel iubitor
născând mai multe vise
decât pot să împlinească.
Realizează pe ultimul ce urmează
când mă voi afla
fără apărare în faţa morţii,
descoperind mijloacele de amânare
şi trăire-n cuvânt.
Până şi respirul născut miroase a trădare
ce-i pune un prag
neiertător,
ochii îl văd, îl ocolesc
dar pericolul nu dispare,
rămâne la pândă.
-->
Comentarii