Fulgi de nea...
Plutesc ușor prin aer și-n legănatul lor
Își fac loc printre clipe în semn de bun rămas,
Luând cu ei doar albul din cerul norilor
Să-mbrace cu el timpul în ultimul popas!
Se furișează-n vânt să-i poarte-n zări, departe,
Pân’ la ghețari rămași în vreme, solitari...
Un vifor le șoptește oftând că nu se poate
Și îi așază-ncet... prea mulți, pe drumuri mari!
Poate c-a lor menire e să ne stea în cale,
Să ne opreasc-o clipă... de ce și cum, nu știm!
Un drum printre zăpezi, mereu e o-ncercare
Și astfel învățăm ce-i bine să iubim!
E câmpul plin de fulgi și albul ne orbește,
Sau doar ne-ncetinește c-o clipă de răgaz,
Luând a lor răcoare și raza ce sclipește
Din orice clip-a vieții vom face un topaz!
Lili Șipoteanu
-->
Comentarii
Vă mulțumesc, d-na agafia Dragan!
Lecturat cu placere. Frumos!
Vă mulțumesc pentru apreciere, d-le Nicolae Vasile!
Frumos!