Dansând în valuri de căldură.
Secat e şipotul de apă
Sub apriga arsură.
Rămas e totu- n amorţire.
Sudoarea-i semnul că exişti.
E setea unica dorinţă.
Te miri că mai rezişti.
Aleargă clipele spre umbra
Pe care-o va aduce seara.
Te doare azi căldura verii,
Ca peste rană pusă sarea.
Întâi, o boare ne-nsemnată
Te mângâie fără efect.
În mijloc de cuptor încins
E singurul defect.
Pe nesimtite strălucirea,
Se colorează-n cenuşiu,
Iar vântu - ncepe a mătura,
Pământul stacojiu.
O pâclă fină prinde-apoi
În vălu-i tot ce mişcă.
O simţi în dinţi scrâşnind discret,
De faţă-apoi te pişcă.
Nu poţi să crezi c-a devenit
Un fapt concret furtuna.
Se mişcă toate-n jurul tău,
Iar totul e tot-una.
Vârtej de praf ameţitor
Apucă-n horă totul.
Se-aude tunetul mugind.
Vibrează orizontul.
Se simte-n jur miros de ploi
Cum n-au fost niciodată.
Se vede-n cer cu capu-n jos
Necunoscută hartă.
Îţi pare totul ireal,
Din ceea ce se-ntâmplă.
Aleargă toate spre-adăpost,
Când tunetul cuvântă.
Se pregăteşte-n nori potop,
Ard bliţuri zgomotoase,
Va fi spectacol cum n-a fost,
Pe teme răcoroase
Şi-ncepe Doamne, uragan,
Venit din depărtare.
Zăpada iernilor căzând
Peste căldura mare.
Se schimbă totul simultan.
Natura se transformă.
Răcoarea ploilor din cer
Dă pulsul la reformă.
Coboară gheaţa răpăind,
În valuri verticale.
Peste pământul însetat
Pâraie nasc în vale.
Gem scurt copacii-ncovoiaţi,
Din frunze-şi spun surpriza.
Se-nalţă abur împrejur.
Impactul naşte briza.
Se pleacă totul vinovat,
Sub ploaia ca pedeapsa.
La casele de peste drum
Se zbate-n toc fereastra.
Şi cade, cade ne-ncetat,
De crezi că e sfârşitul.
Apa-i decor predominant,
Sublimul şi cumplitul.
Dar încetează dintr-odat
Aşa cum a-nceput.
E clar şi rece în văzduh.
Urgia? A trecut!
Ieşind încet din adăpost,
Uimit de-aşa schimbare,
A gâzelor paşnic popor,
În jur discret apare.
Raze de soare se-mpletesc
În roua de pe frunze.
Poteci pe arbori regăsesc,
Furnicile confuze
Ceaţă se-nalţă din pământ,
Flori îşi usucă faţa,
Păienjeni umblă agitaţi
Să-şi recompună aţa.
Triluri diverse păsări scot,
Frunzişul reînvie,
Străbat săgeţi de peste tot.
Sub ape e câmpie.
Departe, ca o amintire,
E tunetul şoptit.
E cerul din cristal croit,
Când toate-şi vin în fire.
-->
Comentarii