Sub boltă cerului
se dezlănțuie furtuna
îmi spulberă grădina
mea de trandafiri
și fragede zambile...
privesc îngândurată
în suflet trăiesc amintirea
ce a țese din furca vremii
un trist covor de lacrimi
simt visul cum se stinge
sub stele albastre
ce se topesc în neguri
ecou peste trecut
durerea mea-i asemeni
cu tristețea din petale,
pe care vântul
le frânge-ntr-un sărut
iar timpul se strecoară
sub stropii mari de ploaie
și în jurul meu răsar
a plânsului cuvinte.

Comentarii
Mulțumesc mult!
sub bolta cerului

se dezlănțuie furtuna -
așa se-ntâmplă
întotdeauna
când ți-amintești
de-al tău trecut
cu tot ce-a fost
și ai avut...
Maria !
Minunate versuri...Felicitări!
Admirație!
Minunat!