Au mânat caii vântului să treacă pe la fiecare răscruce
şi nu s-au oprit până-n câmpiile sudului
În şeile lor călăreţii fără nume agitau
bice de foc pe orizontul îndoliat al cerului
furtunile răsturnându-se peste munţi.
La pragul violent când s-au umflat apele
oraşul dormea sub veşminte fierbinţi,
locuitorii se spălau de păcate în somn.
O umbră de îndoială se lăsa ca o ceaţă
peste rugăciunile cu tăiş de sabie
închinate unui Dumnezeu echidistant
Păsările speriate privesc
copacii cum se înclină şi se rup,
ploile repezi cu grindină lasă urme ucigaşe
pe obrazul verde al pământului,
a trecut prima furtună a verii.

Comentarii