Plâng pietre la margini de cruci
Şi cerul adoarme pe deal,
Se leagănă frunza prin nuci,
Un gând se înalţă fatal.
Visuri din ochi de cicoare
S-au deschis spre alt infinit,
S-a frânt o rază de soare,
O floare sub cer s-a zidit!
O stea răsare pe boltă
Cu raze culcate pe zări,
Strigăt, durere, revoltă
Ridică spre slavă chemări.
Timpul îşi ţese veşmântul
Trecând peste toate uşor,
Pe deal rămâne doar vântul
Şi-un suflet ce plânge de dor.

Comentarii
Mulţumesc frumos, d-na Gabriela!