Nedezlegate doruri ,
rătăcesc prin cioburi de tăcere,
hoinăresc prin lumina
ce pictează aripile nopţii
fire de întâmplări.
Gândul valsează
prin umbrele memoriei ,
visul dezgolit de sensuri
curtează simfonia tăcerilor
din nopţile de smoală,
răpus de gestul suprem al eu-lui
de a ieşi la lumină.
În faţa imperceptibilă a lumii,
cuvântul nu are graniţe,
rămâne în gândul cu aripi
uneori frânte
în decorul grizonat al anilor
de neobosite căutări,
iluzii născute în taina timpului,
în traiectorii nefaste
fără lumină.
În grădina gandului
sculptez amintirile...
-->
Comentarii
Recitit cu aceeasi placere si incantare.