piatră de opal radiază umbre
în subconştientul îngropat
în nisipul furtunilor din adâncuri
reaprinde întunericul
la strigătul tăcerilor înăbuşite
ca semn al împăcării
dă aripi smălţuite peste oceanul
tumultului fără glas
fuior de caier se strecoară în lumea raţiunii
deschide adâncuri neexplorate
creionând cu penelul minţii
visul de iubire pământeană
din lacrimi şi regrete zideşte
‘’templu al neuitării’’
îl adapă cu lumină pentru înflorire
meticulos printre temeri nedefinite
croieşte din umbrele vechii iubiri
în avalanşe ancestrale în rit
culcuş etern frumosului din noi
şi dă contur visului ce se aprinde
apoi…
topind colţuri de sloi.
-->
Comentarii
multumesc mult...
Frumos!