Gândul ca o pasăre

Să-ţi umpli norocul cu deşertăciune
şi-n colbul său să te pierzi
cum nisipul înghiţit de pustiu,

singurătatea ta să o laşi altora
murind cu dorinţa să scapi,

teama să ţi-o măsori
deşi ea nu te măsoară.

Iar gândul tău ca o pasăre-n cuib,
ia forma lui
şi nu vrea să mai plece,

rămâne-n memorie ca-ntr-o amforă
în lupta cu sfârşitul,

crede că va fi preluat de alul
şi totul se va implini.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->