gânduri de iarnă
zboară fulgii de nea
ca fluturii osteniţi
peste o natură
mâzgălită cu cerneală,
lebede se rostogolesc pe cer
ca nişte morgane solitare
în estuarele de azur ale zilei;
gavote de melancolii,
tăceri, ispite şi regrete
trec prin cetatea sufletului
bântuită de singurătate;
colind cu duhul crisalide,
vedenii de demult
ce-mi trec prin frigul oaselor,
psalmi tăcuţi,
din edenul mei închipuit
ce curge ca o miere
din fagurii vieţii.
marţi, 16 decembrie 2014

Comentarii