gânduri de toamnă
mă-ntorc adesea iar acasă
toamna a venit în veșmânt răcoros,
vara asta a fost mănoasă,
am avut un an norocos.
cad brume prin părul meu lung,
toamnele se-adună în geană,
dorule, n-am să-ți alung
durerile culcate pe rană.
timpul meu a trecut ca ieri,
se răzbună vremea din urmă,
mi-a-nghețat ochiu-n tăceri,
dorul în inimă-mi scurmă.
revin mereu în cenușa de-acasă,
mai este și iubire și ură,
durerea tăcerii m-apasă,
în casă nu e nicio făptură.
mă-ntorc în marele mister,
cântece vechi îmi sângeră gura,
mă cuprinde foamea de ger,
arunc peste lance armura.
turme de umbre, toamnele-ncet
stingând altar de lumină,
o lună bolnavă cade-n nucet,
iar vântul o frunză mi-alină.
miercuri, 28 august 2013
-->
Comentarii