Cade ploaia rece fără urmă de regret peste chipurile triste,
Orașul devine mohorât, plin de umbrele deschise
Iar norii se abat asupra noastră suparăți și cenușii.
Nu te întrista de ploaie, o sa faci riduri dacă stai încruntat,
Hai să-ți arat frumusețea zilelor de toamna plumburii...
Privește frunzele ce se leagănă în bătaia vântului de seara,
Gândește-te la un dans lasciv, un corp ce se unduiește agale.
Admiră picaturile de ploaie ce se preling pe geamurile aburite,
Pot fi lacrimile de bucurie ale unei fete ce își astâmpără dorul în bratele lui.
Nu esti încă pe deplin convins de frumusețea piesajului?
Oamenii grăbiți prin ploaie sunt asemenea furniciilor din zilele de vara,
Grăbiți să găsească un loc, o plăcere, poate chiar o nouă iubire.
Știu, frigul te întristează, lasă-mă să încerc să te fac să zâmbești
Gândește-te la mine ori de câte ori simti vântul că te îngheață,
Imagineaza-ți ca te prind în brațe și încerc din răsputeri să te încălzesc...
Îți e mai bine? Nu pot sa fac din toamna primavara, dar as vrea să-ți ofer
O imagine mai caldă, o toamnă care să te facă să zâmbești de fiecare data când citești.
Katherina Andreescu
-->
Comentarii
Multumesc mult :)