Ca să-nţeleg cum vine treaba,
(Şi sunt de-a dreptul împăcat)
Găsesc că dumneaei, femeia,
E-un accesoriu ... violat.
Deşi cam creşte glicemia,
Decât un bahic elixir,
Ea este-n ultimă instanţă,
Un cozonac de Boromir.
Pe cât de-amară ne e chinul
Sorbind din bahica licoare,
Pe-atât se descreţeşte frunte
Şi capul tot pe-atât ne doare.
Am un răspuns uşor probabil -
Sunt ţapul care trece puntea
Şi-ntr-un linţuliu favorabil,
Ştiind de ce mă doare fruntea,
Eu recunosc şi nu-mi dă pace
Răspunsul meu, căci mi-e ruşine,
Sunt îmbrăcat la patru ace
Dar mort de beat când vin la tine.
La băutură am talent
(iar cazul meu e fericit)
O noapte-ntreagă am s-aştept...
La mine vreau să te invit...
Dar tu, înoţi necontenit
Pe valuri imprecis croite,
Mereu, spre minus infinit
Şi mulţi de tine-or să profite...

Comentarii