Chiar nu-mi doresc să-ţi mai aduci acum aminte
De visul florilor, de rouă, de noi şi amăgiri,
Le-am şters pe toate-atunci, ca un copil cuminte,
Căci tu n-ai îndrăgit petalele acestor trandafiri!
Din mâna mea făcusem un izvor de mângâieri
Şi te-am iubit cum nu s-a scris în nici o carte!
Astăzi, prin părul răvăşit, îmi trec atâtea adieri…
Destinul ne-a lăsat pe-o plajă două paşapoarte!
Eu am luat un val, iar tu cu altul în zare ai plecat,
Toţi pescăruşii vântului s-au rătăcit în zbor!
Talazurile-albastre s-au ridicat la cer şi au strigat...
Dar tu n-ai auzit ecoul lor, era atât de-asurzitor!
E noapte şi gânduri se aşază pe-al meu chip,
Toate îmi amintesc că ai trecut uşor prin viaţa mea!
Această inimă ce-am desenat-o în grabă pe nisip,
S-a şters cu valul trist și nu ţi-a spus cât te iubea!
Azi nu te mai cunosc şi un apus ne-a despărţit,
Se ară iar c-o lacrimă prin miriştile sufletului meu!
La umbra anilor trecuţi visul pierdut a-ncărunțit
Şi i-a spus inimii că nu va aştepta mereu!
-->
Comentarii
Remember?! Amintiri pentru care poetul varsă o lacrimă imaginară... "Azi nu te mai cunosc şi un apus ne-a despărţit, se ară iar c+o lacrimă prin miriştile sufletului meu.
A se citi : Elemente de factura modernista curg intr-un vad ....
Multumesc mult, Gabriela!
Frumos este versul tău Daniel! Îmi place mult!