în nopţi aurii de octombrie
tapetate cu foşnet de frunze ruginii
cuvinte nerostite
suspendate pe raze de lumină
adună roiuri de fluturi albi
ameţiţi de dansul durerilor ascunse-n noi...
alintând luna cu lacrimile orelor de iubire
umbre din trecut abandonate la zidul tăcerii
se estompează la graniţa invizibilă
dintre vis şi realitate
atunci te-am regăsit
agăţaţ fară speranţă
de ramura unui gând singuratic
luând ce-a mai rămas din mare
colorai liniştea nopţii în sunete marine.
zăpezi parfumate în mov îţi cădeau în suflet
uitând pentru o clipă
muşcătura nemiloasă a trădării
numărai avid
secundele de iubire ce păreau infinite
înţelegând că îngerii
sunt păsări albastre cu aripi de cer
care picură fericirea în noi
sub formă de vise deghizate în dorinţe ....
-->
Comentarii
multumesc Veronica de popas si semnul de apreciere!
reverenta Lenus! multumesc de semnul de trecere!
că îngerii
Superbe versuri...Felicitări!