Ard timpul ca pe o ţigară la cafea în dimineaţa clipei
aburită de un televizor cu gropi, găuri prea mici,
prea mari să mă încap între graniţele purtate
de interesele de dincolo de percepţia gândurilor
împreunate,
în braţe,
copii migraţi prin ţări
cu şine de tren pe valuri
de corăbii aruncate
în mare de note, portativ de culoare.
Sting apăsat ca pe un muc, un chiştoc într-o scrumieră, televizorul
şi alerg teleleu cu privirea pe cer şi tai moţul norilor printre ramuri
de încă verde toamna aşezată pe aleea dorului cu suflet
şi aromă de gutuie,
galbenă gutuie.
Alerg şi ard, ard şi alerg
timpul
de
dinaintea,
de
dinapoia
ceasului cu clipa din urmă, să mă aflu.
20.09.2015, ora 15,40’
-->
Comentarii
multumesc mult Gabriela, o zi asa cum ti-o doresti, Marius