Gândurile mă inundă
Motto: „Din stejar, stejar răsare”
Răsfrânte-n poale de petale
Gândurile mă inundă
Ca lumina dintr-o zare
Ce-n inimă se cufundă
Într-un clopoțel de crin,
Unde picură venin.
Ele-mi trec prin os de craniu,
Ecran alb - oglindă mată !
Vad îndoliat și straniu
La fiece pas se-arată,
Pentru cei de dinainte;
Umbre, din părinte în părinte.
Văd pe tata, om puternic,
Coborând din neam domnesc
Luminând prin întuneric
Drumul timpului firesc
Pentru cei ce-l bat de ani,
Noi, dușmanilor dușmani !
El, stejar în Piscul Mare
Ca un scut la ploi și vânt;
Mama urcă pe cărare,
Că îi stăruie în gând
Să-i stea permanent alături;
Și pe ger, și pe călduri.
Ea – un tei înmiresmat !
Doi arbori recunoscuți
Pe moșia unui sat
Vechi, cu oameni pricepuți.
Din ei s-au desprins vlăstare
Conturând spațiu - neam mare !
Matur fiind, de la o vreme,
Mi-am făcut scorburi în trunchi.
La copii le-au crescut pene,
Dar au căzut în genuchi
Pe moșia strămoșească,
Veșnic vrând s-o-mpărățească.
Ion Părăianu

Comentarii