Întârzii prea des
La închiderea de gene
Leg strâns la butoni amurgul
Cu degete întunecate.
Deschid robinetul secat
Măcar să scârțâie iluzia
Lichidă, despre valuri și nori
Cu picături înodate ud.
Mă târgui la sânge cu iarba
Să iasă mai repede sus
Decât a murit alaltăieri
Cu soare promis, fără.
Fac troc semilucid cu luna
Să-mi întoarcă întunericul
Pe partea de jos a feliei de mit
Cu miere pe margini nedeslușite.
Lup întârziat, urlu la soare
Un pic pierdut în jungle diurnal
Haita mă mușcă de ultimul drum
Cu ghearele smulse din urnă.
Pun pariu cu ziua ce moare
Că lumina o să trăiască
Învârt pământ între pierdute picioare
Drumuri firave, în coastă.
Îndes pe aripi, nori nedeslușiți
Să mă dezbrac de albi ghiocei
Puntea-i mai sus de orișice vis
Apa, frântură de vorbă de zei.
Comerț ilegal de cădere
Fac cu cerul plin de păduri
Vino încet, bucățică de nor
Și zbârlește-mi uitatele ieri.
Umplu vorba, plin, cu răbdare
La piață o duc, s-o fac de râs
Mai bine tac, praf pierdut pe cărare
Bani de fac, buzunarele nu-s.
Scrâșnesc toți dinții cu zgomot
Acru sărat înspre răbdare
Bat puternic pasul pe loc
Cu bocancii rupți între picioare.
Joc la ruletă, țeava de glonț
Să nu mai țintească spre lumânare
Adorm în picioare, prea des
Gândurirea de mut, e strigare!
10 08 2012
ȘTEFAN OANĂ
-->
Comentarii