Dimineaţa îşi amplifică deşteptarea
cu degetele prinse de pervaz
o amestec cu încăpăţânarea
de-a nu mă trezi din prelungirea visului
alerg nebună oarbă printre gânduri
mă descoperă absurdă geloasă
pe o parte din tine
şi merg la întâmplare
prin spaima limitelor care ne deosebesc
încerc să aud fiecare foşnet
unde nu sunt
tu străluceşti
în adâncul de umbră şi luminare
cine-i acesta
necunoscutul
în care m-am adăpostit
mireasmă ţipă dorinţa
modelată de un gând prins
în mângâierea răsăritului
inundă
strâmta odaie a iubirii pământeşti
gura nu are nevoie de cuvinte
pentru a ne îndulci setea
înfloreşte o iubire potolită
egală evidentă şi nedefinită
te recunosc
între strigătul luminii
şi dezordinea chemărilor
-->
Comentarii
Metafore alese cu măiestrie. Felicitări!