Glasul șoaptelor ciufulite

Ce liniște la ultimul etaj!

Mirosul pâinii,

prin firimiturile puse pentru vrăbii,

atrage sângele scurs din carnea furtunii.

 

Cât alb...

Cortul prieteniei, acumulând puritatea zăpezii, ne-a transformat

existența. Suntem o respirație atipică!

 

Eu,

multiplicat pe asfaltul care mărșăluiește,

analizez

și învăț

cum să trăiesc ca o frunză arămie.

 

Joc despicat inutil?

Pavelele crapă injectate cu minciună,

iar cuvântul rupt se-ascunde-n apă.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Nu se poate trece pe lângă un asemenea titlu incitant!

    Apoi... întreaga poezie este construită pe verticală, urci (paradoxal cobori citind!) și te minunezi de luciditatea discursului aproape palpabil ( am în ochi asfaltul care mărșăluiește!)... ectraordinar final * 

    Pavelele crapă injectate cu minciună,

    iar cuvântul rupt se-ascunde-n apă.*

    te regăsesc și mai frumos complicată!

    cu reală simpatie, aDaSmile.gif

  • Toată admirația!

  • Mi se pare un text curajos: prin utilizarea metaforelor și o usoara desprindere de eul poetic.

Acest răspuns a fost șters.
-->