(acest text este un pamflet și rog să fie tratat ca atare)
Auzit-am undeva,
În frumoasa Moldova,
Viscolul ce s-a iscat
Un dezastru a provocat.
Sub troiene-s pitulite,
Zice-o știre - și nu minte -
Zeci de crâșme înzăpezite,
Sub nămeți stau osândite.
Într-un sat, lângă Vaslui,
In bodega - nu spun cui –
Gospodari uitați de vreme
Stau răpuși pe sub troiene.
Nici măcar un fir de fum
De cărare, nu mai spun
Nici vorbă pe așa taifun
De la birt până la drum.
-Am nevoie de-o lopată,
Strigă-o soață disperată,
De la birt până la poartă
Să arunc zăpada, toată.
Omul meu e aici blocat,
Mânce-l cânii de bărbat,
C-a plecat și m-a lăsat
Fără nici un lemn crăpat,
Fără pâine, fără apă
Și-s făcută gânduri, toată.
-O lopată, spui? N-avem.
Înăuntru toți îs lemn.
Unu-i cuc, altul e mangă
- de la vin nu de la bragă -
Și-n curând ăla ce tace
Sigur turtă se va face.
Preotu-i aghezmuit,
Polițistu-i cherchelit,
Domn' Primar e afumat,
Eu, de fericire-s beat.
Cine drumul să-l desfunde,
Că în birt zăpada ascunde
Toți bărbații bravi din sat,
Greu mister de dezlegat?!?
În total cam patru zeci
Suntem prinși pe sub nămeți,
De-unde atâtea zeci lopeți?
Și, mai fă o socoteală,
Fiecare când se scoală
Înspre casă să pornească
Câte zeci cărări, ferească,
Trebuit-au să croiască,
Că revin la fiecare
Câte șapte, frățioare?
La asemenea demers
Nimeni n-are interes.
Mergi femeie sănătoasă,
Liniștită du-te acasă;
Are Dumnezeu, el, milă
Și ți-l scoate la lumină
Într-o zi, când o fi soare.
Până-atunci, să ai răbdare
Că de sete el, nu moare!
Veronica Șerban
(După un articol publicat în 27.03.2013)
( foto sursa internet)
-->
Comentarii