Guguștucii
Motto: Fericit cel care cutează
să apere cu putere ceea ce iubește.
Publius Ovidius Naso
La colțul casei într-un nuc
Femela și c-un guguștuc
Au strîns câteva surcele
Făcându-și cuibar din ele.
După... atingeri ușoare
Au depus trei oușoare
Și cu grijă le-au clocit
Pe soare, în ploi și vânt.
Mai aveau câte-o surpriză,
Când o coțofană-n criză
De hrană pentru odrasle
Ataca lovind sub coaste.
Ei, săracii, guguștucii
Se luptau ca mamelucii...
Ca ostași în apărare
Pentru copii și... mâncare.
Ceva... ce nu face omul
Și nici roade cum dă pomul;
Animale, păsări, gâze,
Se luptă și... ard în spuze.
Noi, oameni, avem pretenții
Să trăim doar din subvenții,
Iar ei, niște guguștuci
Ne dau „liber„ în... papuci.
Cum au dat la puii lor
Pe deasupra nucilor
Drumul către înălțimi,
Unde toți am vrea să fim !
Păsări, ființe-ndrăgostite,
Spațiul, ritualuri sfinte,
Le păstrează neam din neam
Până-n vârful crud de ram.
... Avem atâtea poveți,
Că în viață tot să-nveți !
De-și are rost vreo-ntrebare,
În cap sfredele-o mirare.
Ion Părăianu
-->
Comentarii
Frumos! Avem ce invata si de la celelalte vietuitoare.