Gura...

 

 

îmi plângea lacrimile ochilor,

fără cuvinte, zugrăvite pe fereastra

ce-mi împărţea  

înlăuntrul

şi 

nu ştiai

de ce cu mâna aşezată la bărbie,

dezabuream mângâierile ce zvâcneau

în locul acela gol,

unde trebuia să fii tu.

Îl acopeream cu cealaltă mână.      

 

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->