Ne naștem fără să vrem.
Din (ne)voia dragostei de-a fi.
Verbe ale lui Dumnezeu.
Închise pe viață în pușcăria unor sustantive.
Comune.
Ori proprii.
Destinul face diferența.
Și faptele.
Uneori, doar intențiile contează.
A fi. A avea. A vrea!
Deplasarea lui Adam și-a Evei spre Paradisul pierdut continuă.
Roșu(l).
De la rogvaiv-ul speranțelor pierdute...
Unde?
Undeva, în viitorul anterior.
tăcerea de aur
din preajma poeziei
rest de Dumnezeu
Costel Zăgan
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Îmi las iar cuvintele toate să alerge, Și aș vrea pe unele să le pot culege,Să le așez mai frumos într-o carte , Dar le arunc repede pe cele supărate. Mă ajută adesea să gândesc în tăcere ,Pe foile albe pot să fac o altă alegere, Scriu totul cu…
Citeste mai mult…A nins iar foarte tare acum spre seară, Și vremea este câteodată mai sonoră, Fulgii de zăpadă toți bine s-au adunat,Dar iarna mereu în curte a mai cântat. În casă este cald dar afară frig acum,Iar vântul este și pe al iernii rece drum Fulgul de…
Citeste mai mult…Frigul iernii pe toți iar ne-a cumințit, Soarele coboară liniștit spre asfințit Vântul nu mai cântă deloc și a amuțit Adesea mă plimbam seara prin crâng Mă colorează razele Soarelui în amurg. Este frig dar și ușile toate sunt închise, În somn…
Citeste mai mult…Scriu și citesc printre pleoapele obosite,Am multe rânduri scrise acum în minte,Încerc să înțeleg bine o carte mai nouă, Îmi place să citesc când ninge și plouă . Citesc și scriu despre gândurile plecate, Știu că multe au fost pe mine supărate, Să…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii