Har

Privirea ta, boabă de rouă-n flori de crin, 
Surâs de mai în zborul lin de pescăruș, 
Poate picta un cer cu-atât de mult senin, 
Că nici vioara nu mai plânge sub arcuș! 

Poți desena un soare, așa, din colțul gurii, 
Împrimăvărând un anotimp ploios, 
Plătești tribut, călcând pe capul urii, 
Speranța unei lumi mai plină de frumos. 

Un dar neprețuit îți e făptura 
Și de te-așezi pe ea, o stâncă va-nflorii, 
Căci asta-i harul ce ți l-a dat natura, 
Sădești în suflete dorința de-a iubii! 

de Gabriela Mimi Boroianu 
18.05.2014

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->