Trece ca un nor
fugărit de vânt ,
în arşiţa zilei,spre râu, herghelia
Armăsari înspumaţi,
alături de iepele lor,
îneacă în colburi câmpia,
împroşcând din copite, pământ.
Din spate, cu chiote
ce sparg nesfârşirea,
un călăreţ îi struneşte
ridicânduse-n şa,
Îi petrec pierdut, cu privirea
Şi-ascult sufletul, ce-mi şopteşte:
Tinereţea-ţi trecu,
tot aşa!...
Comentarii