Hic et ubique

 

cocorii iubite

aştept la porţi

 să-mi descifreze calea

 aceea parte în care mă absorb

să renasc în cuvinte

o goană nebună mă sfâşie

din urmă să-mi adulmec paşii.

 doar tu

sălbatică înflorire

sprijini tăcerea

elegiatic

 între teluric şi candelă

în golul rămas

 creşte adâncul

 dulcele amar din cupa cu vin negru

prins între iluzii

 

şi corbii iubite

 veghează flămânzi căderile

Hic et ubique

  setea turbată

ce-mi macină drumul

 seceră lumina

şi nu mă opresc

închise sunt porţile

de nu mă găsesc

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->