Hora stihiilor I

Grădini cu stupi şi zumzet de albine

cu pomii aplecaţi pân' la pământ

îmi amintesc de zilele divine

când amândoi aveam în creştet lotuşi

şi îngeri păzitori aveam în gând

 

Eram noi singuri în Grădina lumii

şi tu erai păgân şi filosof,

citind tainele vieţii direct în boaba spumii

Şi tu era păgân şi geometru

citind tainele Lunii pe Pământ;

distanţele le măsurai cu gândul

căci încă nu se inventase metrul

 

O, minunate clipe mai trăiam!

Erai şi geometru şi poet

şi totul era fascinant în lume

fără cuvinte, fără alfabet

Veneam spre tine fără să mă simţi

plutind pe nori albaştri, singuratici

şi ochii în iubire înecaţi

i-aveam fierbinţi şi fascinanţi ca la fanatici;

când m-aplecam, se revărsa spre tine  

freamătul mării din furtuni ascunse

şi vântul adia prin părul meu

lăsând deschise căi nemaipătrunse.

Privirea ta strângea albastrul zării

şi blând îl revărsa deasupra mea;

pierzându-ne-n visarea înserării

pe frunte ne trezeam cu câte-o stea

Şi totuşi, cunoscându-ne atunci

când ne armonizam perfect cu Luna

şi gânduri şi cuvinte au devenit năluci

şi doar din spini purtăm pe cap cununa

 

Ai fi putut să-ţi mai amâni venirea:

călăuzit doar te-ai lăsat de-o stea;

pe Calea Laptelui purtându-ţi firea

ai nimerit chiar în grădina mea

 

Deodată ochii-mi sunt ceţoşi şi grei

şi nici o stea nu mai sclipeşte-n ei;

în dansul cu trupul lipit de pământ

în lut va să piară tot ce-i avânt

 

Eu eram o nimfă din adâncul pădurii

soarele-mi privea prin huceaguri doar nurii

şi sărutări îmi veneau de la  vânturi şi stele;

îmi înveleam trupul cu  frunze de  frag

să fiu dulce şi proaspătă pentru  satirii

ce mă chemau dinspre lac. O, cât

farmec aveam fără voaluri şi fără sandale!

 

Mă-ndrăgosteam de rotunjimile

cerului privindu-mi trupul; pielea mea

fragedă, pufoasă şi moale îl înnebunise

pe Indra şi-mi aruncase de sus, să-mi

prind de picioare, strălucitoare opale

Dansam nebuneşte în aer fierbinte

pe mâini mă-nveleam cu nori  alburii

iar  pe picioare cu stele;

în creştetul meu se iubeau

doi luceferi cu Luna

şi nu ştiam ce-s aduceri aminte

şi nici nu ştiam că sunt Una

În mine se roteau toate astrele

şi sorii se-nmulţeau în limpezimea ochilor mei

Dansau după mine culorile-n aer

nici ziua, nici  noaptea  n-aveau  vreun caier;

brăţări – curcubeie din flori aveam prinse

pe mâinile albe de Gea doar  unse

O muzică-n mine, rămasă aprinsă

era-nvingătoare, era şi învinsă;

idei se-ascundeau prin ierburi mărunte

doar zei şi zeiţe ştiau să le-asculte

Cu Gea vorbeam prin gesturi mai clare

ca orice cuvânt din lumea cea mare;

o turmă de reni păscut-am prin sânge

când te-apropiai cu gândul de-a-nvinge

Şi sanie tu m-ai vrut cu urgie

să luneci prin mine ca o stihie;

cenuşă şi foc aveam în potir

şi nu Duhul Sfânt cu Sfântul Lui Mir;

eram vrăjitoare şi fără să ştiu

făceam să se mişte tot ce nu e viu.

                       II

Sub pomi pitici cu frunzele în vânt

şi poamele care ating pământul

am  aţipit ades, purtând în gând

legenda lumii: Nârâyana dormitând

ţinând în gură Arborele Cosmic –

sau Brahma, încă-n forma lui de foetus

născut pe apă-n floarea unui lotus

Tresar când aţipesc şi mi se pare

că Visnu se coboară în adânc

şi scoate din abis pământul care

pluteşte pe-un ocean de apă dulce

şi din sărata mare monştri – aduce:

pe Mummu şi pe Tiamat

cu care, când cerurile încă nu erau numite

el apele şi-a amestecat

 

Din mâlul apei care mă-nconjoară

adesea aud broaştele cântând

dar eu visez: pe maluri azvârliţi, copii bastarzi;

îi văd cum mă-mpresoară

cum vin spre mine alergând

Şi-atuncea ştiu că nu e Pomul Vieţii

pomul sub care eu am aţipit

şi nu e Râul fără vârstă apa

în care-atâtea suflete ar fi murit

 

O, dacă apă ne-ncepută-ar curge

înconjurând grădina mea

prin vine sevele pământului m-ar unge

ca tine, Gaia, aş rămâne grea

Ca tine m-aş îmbrăţişa cu ploaia

şi trupul gol mi l-ar ascunde-un nor;

ar fi prea strâmte curtea şi odaia

şi-aş vrea ca tine, renăscând să mor

Şi m-aş trezi la începutul lumii:

cu Aurora chiar deasupra mea;

în dreapta, Ardvi Surâ Anâhita

bărbatul care dă laptele lumii

regenerând sămânţa omenirii

prin ploaia care cade dintr-o stea.

 

                        III

Nu te speria, nu pot să te alung -

blestemul Cerului ne stă în cale -

prin mâzgă şi prin ceţuri tot te-ajung

de când am început să port sandale

Fără să ştiu, în somnul din odaie - 

poate când prin vis sărutam curcubeul

şi mă-nveleam cu el în loc de straie -

am devenit clepsidră şi-am început să curg

De-atunci pe mine însămi nu pot să mă ajung

De când nu mai ştiu să ridic ochii spre cer

mă uit la tine şi oasele mele

ce dulce trosnesc în îmbrăţişarea

trupului tău vânjos! ( în care aş vrea să pier

şi nu pier)

Şi trupul nostru devine un curcubeu de pământ;

ni se împrăştie sufletu-n iarbă

răsuflarea ni se pierde printre firele

plăpânde şi verzi

ca să-ncălzească rănile-ascunse ale Pământului     

Nu  încerca  să  priveşti, nimic  n-ai vezi!

 

Mai bine să strivim cuvinte-n valuri -

în  coaja  lor se-ascund mereu  doar maluri;

mai bine să citim  în  boaba spumii -

plutind doar vom afla tainele lumii

 

Plutind  doar vom  vedea  crescând

în sus

copacul  cu coroana spre  Pământ

Şi rădăcina-n pieptul lui Iisus.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
Pop Dorina a apreciat postarea de blog a lui Ioan Muntean Ioan Muntean - dimineți rebele (cybersonet LXXV) în Cronopediada grup
1 oră în urmă
Victor Bivolu a postat o discuție în Hobby-Club Cronopedia
Acum 16 ore
Victor Bivolu a postat o discuție în Hobby-Club Cronopedia
Bricul Mircea este numele a două nave din dotarea Marinei Române. Întâiul Bric Mircea, o corabie de…
Acum 16 ore
Victor Bivolu a postat o discuție în Hobby-Club Cronopedia
În cartea poștală aplicată aici admirați o frumoasă clădire a Bucureștiului vechi și anume Palatul…
Acum 16 ore
Nicoleta Mija a postat o discuție
Mai multe gânduri iar mă și urmăresc,  Chiar și atunci când fulgii reci sosesc,Este un anotimp care…
Acum 17 ore
Pop Dorina a apreciat postarea de blog a lui Ioan Muntean Ioan Muntean - o dimineață la vânătoare (cybersonet LXXIV) în Cronopediada grup
Acum 18 ore
Ioan Muntean – dimineți rebele (cybersonet LXXV) prin Cronopedia
Sursă: Ioan Muntean – dimineți rebele (cybersonet LXXV) – Cronopediada grup – Cronopedia Maraton…
Acum 19 ore
Nicoleta Mija a postat o discuție
Au trecut zile, săptămâni, luni,nopți  Prin toate trecem o dată în viață toți  Au trecut lacrimi…
Acum 21 ore
Ioan Muntean a postat o postare pe blog în Cronopediada grup
Maraton Panorama Literară 2024, decembrie
22. (poezie, cybersonet)

~ ciclul Calendar ~
dimineți…
Acum 23 ore
Nicoleta Mija a postat o discuție
Îmi las iar cuvintele toate să alerge, Și aș vrea pe unele să le pot culege,Să le așez mai frumos…
Acum 23 ore
Nicoleta Mija a postat o discuție
A nins iar foarte tare acum spre seară,  Și vremea este câteodată mai sonoră,  Fulgii de zăpadă…
ieri
Nicoleta Mija a postat o discuție
Frigul iernii pe toți iar ne-a cumințit,  Soarele coboară liniștit spre asfințit  Vântul nu mai…
ieri
Mai Mult…

Timpul

Au trecut zile, săptămâni, luni,nopți  Prin toate trecem o dată în viață toți  Au trecut lacrimi care dor foarte tare  Dar am găsit în credință și o alinare. Au trecut vise uitate și poate pierdute, De foarte multe ori de viață adăpostite  Au trecut…

Citeste mai mult…
0 Răspunsuri
Vizualizări: 3
-->