Ţi-aş fi oferit...
(GV)
Ţi-aş fi oferit iubirea mea, pe faţa nevăzută
a Pământului, cu zâmbetul buzelor, sărutate,
până la rană, ca să pot să îţi închin
eterul pe care îngeri, îl au ...în pocale.
Ţi-aş fi oferit, iubirea mea, ca pe nişte mere roşii,
în care toamna şi-a adunat, ochii mei de iarnă,
taina şi altarul în care mă rog,
dar ţie, ţie îţi plăceau cele galbene,
în care mai bate vânt, împrăştiind praf de aur.
Ţi-aş fi oferit, oricând primul fruct copt,
al livezii mele, să poţi să îl muşti,
cu gura ta de apă luminată,
până în singurătatea zăpezilor.
Dar mi-a fost teamă, aşa că le-am lăsat
pe creangă să le bată bruma
şi acum, acum nu le mai am.
Ai luat cu tine, vara mea.

Comentarii