Şi plugul ară câteodată cu ţăranul demn
Cum ogorul ară cu plugul de lemn.
Şi pâinea are grânar pentru ogor
Cum flacăra are vatră pentru cuptor.
Şi cuţitul e tăiat în felii de pâine
Cum azi vine după ziua de mâine.
Şi văile adânci curg prin izvoare
Cum râurile curg dinspre mare.
Şi pietrele spală apele de munte
Cum vadul ajută să trecem o punte.
Şi ţărmul se-avântă uneori spre val
Cum nisipul aduce marea la mal.
Şi frunzele au copaci plini de floare
Cum aripile au păsări (în)cântătoare.
Şi scuzele se întreţin, mai nou, cu acuze
Cum clorofila se pigmentează cu frunze.
Şi palmele se întreţin cu aplauze
Cum rujul se întreţine cu buze.
Şi zăpada de câmpuri se umple
Cum albul se-acoperă de tâmple.
Şi pasul se bătătoreşte cu cărarea
Cum se măsoară ochiul cu depărtarea.
Şi noile canoane rescriu egumeni
Cum pânzele croşetează păianjeni.
S-a schimbat paradigma proverbului bătrân;
Mai nou, pietrele trec şi apele rămân:
Măcinându-se, pietrele se (pe)trec stând,
Iar apele repezi rămân continuu curgând!
Drobeta-Turnu Severin, 2O16, O2 octombrie

Comentarii
Un punct de vedere interesant!
Referitor la opinii: întotdeauna, se relativizează subiectiv şi "se leagănă la limita erorii".
Cine nu este de acord cu mine nu mă jigneşte; mă completează.
Viziunea, taoista ce-i drept... e interesanta si instructiva pe alocuri. Imaginile si ele au greutate desi ar trebui renuntat la cateva locuri comune. Ceea ce e important e ca lipseste rezonanta si organicitatea pe intreg parcursul. Concluzia pierde reveletia in metrica fragmentata... Nu e o critica pentru ca nu mi-o permit, ci mai degraba o directie... Eu as relua pornind de la catrenul final ca sa fixez cu adevarat un punct de sustinere. E pacat sa si renunti. Pana la urma la asta e buna vitrina asta, ca sa afli si parerile celorlalti, in cazul de fata strict personala.
Mulţumesc, LENUŞ! O săptămână binecuvântată!