Se-aude prin ecouri aburinde
glasul pădurilor în freamăt trist,
să ne spunem că-i iarnă,
iar noi topim raze prin gânduri
rămase dincolo de zări.
Întinde mâna uşor peste cer
şi şterge o lacrimă
care uită să mai cadă,
se tot preface în fulgi şi-n stea
pe argintul nopţilor de iarnă
gândindu-te...

Comentarii
Vă mulţumesc!
Curat şi vibrant...
Felicitări!
.
Aurora, cu drag