de la plânsul meu se aştepta mai mult!
Valul lacrimilor... nu mi-a stins focul din suflet.
Să mai fi fost îndrăgostiţi cândva!?
Dincolo o să-mi fac treabă pe lângă tine,
pentru când vei avea nevoie de mine.
Sufletul... o să-mi meargă pe alt drum
dar acum, hai s-alergăm la cinema,
ca două anotimpuri reci împrietenite,
să prindem filmul de scurt metraj:
„Fiecare cu Ecuatorul lui”.
Şi mi-am zis:
în căutarea liniştii tăinuite
mă voi deghiza în vultur-cavaler-obosit,
pentru că nu puteam fi animalul ei mic de companie!?
Într-o lume a plăcerii sau a durerii,
m-am înarmat cu o trezvie smintită...
şi mi-am zis:
cu pământurile astea străine din sânge şi minte
n-o să am tihnă de cruce nici în morminte!
-->
Comentarii
Mulţumesc de popas pe pagina mea, domnilor: Boris Marian şi Ioan muntean... şi pentru semne suvenir lăsate mie:)