ȘI PATIMA...SPERANȚA
Și patima, speranța, pe zidul tău-i zidită,
când inima-mi cerșește sărutul tău...zălud,
iar sufletul îmi cade ca frunză ruginită,
în geamătul pădurii și-n drumul ei cel ud.
Îmi spui să trag nădejde sub temeri înapoi,
să zbor cu fluturi albi în taina lor dansând,
cu norii grei sub care destinu-l încovoi,
ca floarea ce -i sortită călăului...pe rând.
Trimit ofranda mea spre ochii tăi cei blânzi
și patima,speranța...destinul cel sortit,
în jurul mesei tale să-l vezi, dar să nu-l uzi,
cu lacrimi de durere, ci doar cu-n răsărit.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Frumoase versuri!
Foarte frumos!