ŞI PATIMA...SPERANŢA

ŞI PATIMA...SPERANŢA 


Şi patima, speranţa, pe zidul tău-i zidită, 
când inima-mi cerşeşte sărutul tău zălud, 
iar sufletul îmi cade ca frunză ruginită, 
în geamătul pădurii şi-n drumul ei cel ud. 

Îmi spui să trag nădejde sub temeri înapoi, 
să zbor cu fluturi albi în taina lor dansând, 
cu norii grei sub care destinu-l încovoi, 
ca floarea ce-i sortită călăului...pe rând. 

Trimit ofranda mea spre ochii tăi cei blânzi 
şi patima, speranţa, destinului sortit, 
în jurul mesei tale, să-l vezi, dar să nu-l uzi, 
cu lacrimi de durere, ci doar cu-n răsărit.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Mai Mult…
-->