https://www.youtube.com/watch?v=Uz7VB_U8rbk
Îţi spun un gând, nu îmi răspunde
Eu vin de nicăieri, mă duc niciunde,
Sunt între maluri fir întins
Ce-mparte orizontul necuprins.
Sunt starea lui a fi când nu eram,
Răsfrânt altar oglinzile visam,
Tu plăsmuire de femeie rug
Muşcându-mă ca mărul dat în pârg.
Eu sunt o urmă de cuvânt
Prin iarbă urma pasului de vânt
Şi gurii tale semnul de tăcere
Aripile iti cresc peste durere.
Căci mă întrebi şi nu îţi pot răspunde
Că vin de nicăieri, mă duc niciunde
Şi peste moarte mă zidesc cu verde
Adânc de ochi iubirii tale crede.

Comentarii