Când vei reveni acasă frântă, tristă, risipită
Ca un porumbel în noapte după ostoite zboruri,
Te voi lua sfios în brațe, obosita mea iubită:
Te voi înveli cu mine, așternut să-ți fiu din doruri.
Când pe pat te vei întinde și simți-vei ca o boare,
Ca o palidă lumină un fulg alb pe alba-ți față,
Ca o lebădă, iubito, lasă-ți capul să coboare:
Te voi odihni pe mine, perna ta ce te răsfață...
Când sfârșită și transpusă vei pluti în adormire
Fără zbuciumul și spaima insomniilor vorace,
Vei simți extazul tihnei în culcușul de iubire:
Te voi cufunda în mine și te voi dormi în pace...
-->
Comentarii