Şi voi zbura ca un fluture

Am nevoie de linişte
o femeie e-n spatiul launtric
şi-l foloseşte din plin
izolat în cameră cu glasul ei
plânge pe umăr necazuri ne-ntâmplate.

În rotunjimi o voluptate secretă
roade aşteptarea până la sânge
pragul uşilor uns cu busuiocul ei
mă umple cu vise de exilat
lânga ferestrele mării.
Sunt claustrat în aşteptări
sorb depărtările cu privirea
ating marginile trupului, pipăi,
să-mi simt sufletul înăuntru.
Disperarea stă într-un vagon de iluzii
din care nu vrea sa fugă
tălpile ard de nerăbdarea plecării
dar nu se întrevede nimic.

Port piatra pe umeri
şi-mi îgreunează mersul
drumurile sunt necunoscute
dacă mă va însoţi curajul
rup plasa ţesută a femeii
o scot din inima mea bolnavă
şi voi zbura ca un fluture
înainte de crisalidă.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Mai Mult…
-->