Îmbufnată şi golaşă
Şade iarna pe-un pripor.
Plăpumioara ei gingaşă
Tremură într-un răzor.
Că din groasă cum era,
Mai acum vreo două zile
A rămas ca o perdea…
Ici şi colo albe file!
Soarele îi face semne
Dintre nori morocănoşi,
Iar pe-o streşină de lemne
Cântă doi sticleţi voioşi.
Dar eu zic: nu vă grăbiţi
Să lăsaţi cojoacele!
Nu vă luaţi după sticleţi
Că n-au trecut babele!
Iarna asta nărăvaşă
O să-şi facă mendrele.
Cât o fi ea de golaşă,
N-o sperie razele!

Comentarii
D-na Rodica, d-na Gabriela, d-na Lenuş, vă mulţumesc frumos de prezenţă şi aprecieri!
o poezie din suflet de copil, minunat expusa. Felicitari!